Teoria relativitatii in viata sau cum nu se coreleaza oamenii,faptele,timpul si spatiul

 

In copilarie si tinerete,aveam convingerea ca relatia dintre un barbat si-o femeie este simpla,in general ''printesele'',inchise in turnul ''palatului de clestar'',sunt eliberate de printul accesorizat de ''calul nazdravan'',care le elibereaza,in general dupa o lupta  inversunata cu balaurul,care le pazeste cu stoicism.
Dupa care urmeaza ''happy-end''-ul,in care nunta tine 3 zile si 3 nopti,si perechea traieste in fericire,alaturi de copii si nepoti.
Dar viata ti-o serveste rapid,cu o palma peste naivitatea tineretii,atunci cand te confrunti,cu realitatea:relatiile inter-umane sunt deosebit de complicate,uneori toate capacitatile noastre intelectule sunt depasite de mult de dedesupturile naturii umane,pe care putem s-o catalogam oricum,doar simpla,nu.
In cadrul aceleiasi relatii,viata iti ofera nenumarate nuante,bineinteles care pornesc cu roz deschis,ciclame,trandafiriu,terminand cu nuante violente de rosu -sangeriu.
In tinerete esti convins de justetetea alegerilor tale,ca timpul,circumstantele si omul ales,sau potrivit precum alinierea astrelor in astrograma zilei si totul se va petrece de-acum in viata ta,ca intr-o carte scrisa de mana priceputa a destinului,apoi vei intelege ca asemeni Teoriei relativitatii,totul depinde de sistemul de referinta,de modul de abordare,si timp,caci timpul ne schimba pe noi si oamenii care ne inconjoara.
Am intalnit oameni,care m-au facut sa tresar,sa vibrez in prezenta lor ,la unison,de parca destinele noastre ar fi fost create sa se intersecteze,de puteri ce depasesc vointa noastra,dar timpul ,faptele si circumstantele nu s-au potrivit.



Ai inteles atunci,ca nu poti distruge sistemul de referinta pe care singur ti l-ai construit,caci poate intr-un alt spatiu,in alt timp,alta viata sau alt sistem de referinta ati fi fost alaturi.
Imi povestesc prietenele,care inca nu s-au lansat in valtoarea vietii de cuplu,cum cautarea partenerului ideal a devenit o ecuatie cu nebanuite necunoscute,unde niciodata nimic nu se potriveste,nu se coreleaza,de parca sentimentul suprem ar fi un lux.
Ea este frumoasa,desteapta,devreme acasa,doritoare de iubire,dar el nu pricepe nimic,probabil pentru ca este ancorat in alt timp si spatiu,in trecutul sau complicat,sau viteza lui de reactie ,nu se coreleaza cu sistemul ei de referinta,care converge rapid spre absolut.De asta suntem de cele mai multe ori singuri.

Constati ca sentimentul care v-a adus odinioara aproape ,iubirea ,pluteste undeva in fundal dar numai este aceeasi,nu mai este fiorul care te facea sa tresari la fiecare atingere a lui,apoi observi ca nu-l mai interesezi ,ca pasiunea de alta data este istorie,si iarasi nu se coreleaza timpul si faptele,oamenii si sentimentele,caci oricat de arzatoare ar fi iubirea ta,nu-l mai poti aduce alaturi.

Dar viata ti-o serveste in continuare,''again & again'',roata destinului se invarteste,devii mai puternica si constati ca ai putea recastiga iubirea pierduta,dar nu mai esti tu aceeasi...

Stimate D-le Einstein,totul este relativ,intr-un sistem mecanic,in Univers,in viata noastra,in iubirile noastre...

Pretuiesc din suflet clipa in care doi oameni deosebiti,facuti unul pentru celalalt se intalnesc,si devin o singura fiinta,sistemele lor de referinta devin aceleasi,probabil,in acest moment totul converge la absolut:timpul,spatiul,circumstantele si oamenii....Vreau sa cred,ca este posibil....